Când nu mai simți nimic
Nu simt nimic, doar gol
Prietene, nu e tristețe, nu e furie. E un gol, ca o cameră din care s-a scos mobila. Te uiți la lucruri frumoase și nu te ating. Uneori, după prea multă durere, sufletul trage singur o pătură peste toate, ca să se apere. Amorțeala aceasta nu înseamnă că ai încetat să fii tu. Înseamnă că ai obosit să simți. Nu te forța să simți. Începe cu trupul: lumină, apă, mișcare, somn. Și dacă golul ține de săptămâni sau îți vin gânduri că n-ar mai conta dacă n-ai mai fi, vorbește azi cu cineva. Starea aceasta se poate trata.
Dacă simți că nu mai vrei să trăiești, nu rămâne cu gândul acesta fără nimeni. Sună la 0800 801 200 sau la 112.
Întrebări pentru tine
Când a început golul acesta?
Un răspuns posibilPoate după o pierdere, după o perioadă lungă de stres, după o boală. Să știi de unde a venit nu-l face să dispară, dar îți arată că are o cauză, nu că ceva e stricat în tine.
Ce simte trupul meu, chiar dacă eu nu simt nimic?
Un răspuns posibilCăldura apei, răcoarea aerului, greutatea păturii. Trupul e de obicei ușa pe unde simțirea se întoarce. Începe de acolo, fără așteptări.
Ce făceam din obișnuință când îmi era bine?
Un răspuns posibilFă unul dintre lucrurile acelea chiar fără chef. Uneori simțirea vine după faptă, nu înaintea ei. Nu e prefăcătorie. E un fel de a lăsa ușa deschisă.
Cu cine pot vorbi azi despre asta?
Un răspuns posibilMedicul de familie, un psiholog, un prieten, o linie de ajutor. Golul îți spune că nu contează. Nu-l crede pe cuvânt: contezi.
Practica pentru diseară
Fă azi un duș cald, cu atenție la fiecare senzație, apoi ieși zece minute la lumină. Nu aștepta să simți ceva. Doar dă-i trupului ocazia.
Gândul de ținut minte
„Și sub cenușa rece mai stă o scânteie.”
Deschide momentul în ghidul interactiv