Când trupul îți vorbește
Nu-mi place cum arăt
Prietene, oglinda a devenit un judecător, iar fotografiile, dovezi. Te privești bucată cu bucată și găsești mereu ceva de reproșat. Dar trupul acesta nu e un decor. E casa în care ai trăit toate bucuriile de până acum: mâinile care au îmbrățișat, picioarele care te-au purtat, ochii care au văzut marea. Frumusețea de pe ecrane e adesea lucrată până nu mai e adevărată. Nu trebuie să-ți iubești fiecare parte de azi pe mâine. E de ajuns să nu-ți mai vorbești ca unui dușman.
Întrebări pentru tine
Ce face trupul meu pentru mine în fiecare zi?
Un răspuns posibilRespiră fără să-i ceri, se vindecă, te poartă, simte căldura unei mâini. Când vezi ce face, nu doar cum arată, relația cu el se schimbă încet.
De unde am învățat să mă privesc așa?
Un răspuns posibilPoate dintr-un comentariu auzit în copilărie, poate din reviste și filtre. Privirea aceasta a fost învățată. Tot ce e învățat se poate, încet, dezvăța.
Ce conturi mă fac să mă simt mai rău după ce le văd?
Un răspuns posibilObservă-le o săptămână. Poți urmări în locul lor oameni cu trupuri obișnuite, care trăiesc bine. Ce vezi des devine măsura ta.
Ce aș face azi dacă n-aș mai aștepta să arăt altfel?
Un răspuns posibilPoate înotul amânat, haina uitată în dulap, o fotografie cu cei dragi. Viața nu începe după ce se schimbă trupul. E acum.
Practica pentru diseară
Stai o clipă în fața oglinzii și numește trei lucruri pe care trupul tău le-a făcut pentru tine săptămâna aceasta. Nu spune nimic despre cum arată.
Gândul de ținut minte
„Trupul tău nu e o vitrină. E casa în care arde focul.”
Deschide momentul în ghidul interactiv